Data cuprinsă într-un act prezintă o deosebita importanță practica, întrucât în functie de aceasta se stabileste legea aplicabila cu privire la condițiile de fond si formă ale actului juridic, capacitatea partilor, începerea executarii obligatiilor reciproce în cazul contractelor, începutul prescriptiei extinctive, etc.

Daca înscrisurile autentice au data certa din ziua întocmirii lor, iar aceasta dată face dovadă pana la înscrierea în fals, data înscrisurilor încheiate sub semnătură privată, nu este  opozabilă terților decât din ziua în care actul a obținut dată certă.

Data certă este definită ca fiind data calendaristică care fixează momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de către terţi şi care este considerată a fi pentru aceştia adevărata dată a acelui înscris.

Procedura notarială de dare de data este reglementata de art 148 din Legea 36/1995 a notarilor publici și activității notariale și presupune ca partea să prezinte notarului public un înscris sub semnatură privată, adică orice înscris redactat de parte (avocat/reprezentantul părții/mandatarul acesteia), fără intervenția unui organ de stat.

Această procedură nu implică prezența la notariat a părților semnatare ale înscrisului, ea putând fi solicitată de orice persoană interesată.

Notarul public va întocmi o Încheiere în care va arăta ca s-au îndeplinit condițiile esentiale pentru darea de data certă și va indica data (anul, luna, ziua) precum și starea în care se afla înscrisul.  În cazul acestei proceduri notarul public nu este ținut de obligația de consilliere cu privire la efectele juridice ale actului căruia i se da data certă. Notarul public va verifica doar ca acesta să nu fie contrar legii și bunelor moravuri.

• Inscrisul căruia urmează să i se dea data certă  (în original/ în numărul de exemplare dorit)
• Act de identitate solicitant

Ca regulă, se solicită dată certa pentru un înscris preconstituit, care poate fi deja datat de parti. Data din Încheierea notarială va putea fi diferită de data menționată în cuprinsul actului.

• Contractul de comodat

 Potrivit art 2157 alin 1 din Codul civil în ceea ce priveşte obligaţia de restituire a bunului ce formează obiectul contractului, contractul de comodat incheiat printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului .

• Contractul de locatiune (închiriere)

       Potrivit art 1811 din Codul Civil, dacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil dobânditorului, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării .

• Orice acte pentru care legea nu prevede forma autentica ca o condiție de validitate a actului.