Regimul matrimonial reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre soți, precum și raporturile dintre aceștia și terți cu privire la bunurile și datoriile soților.

Conform dispozițiilor Codului Civil, viitorii soţi/soții pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale, care se încheie printr-un înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

Comunitatea legală reprezintă regula (în lipsa alegerii unui alt regim matrimonial ea se va aplica automat) și presupune că bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor. Însă legea prevede și unele excepții de la această regulă, situații când bunurile vor fi bunuri proprii ale fiecărui soţ, de exemplu: bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri sau bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora.

Regimul separației de bunuri este regimul conform căruia fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată. Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.

În cazul în care soții aleg acest regim matrimonial notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire. În lipsa acestui inventar se prezumă că dreptul de proprietate exclusivă aparţine soţului posesor. Totuși dacă bunul este dobândit printr-un act juridic pentru care legea cere respectarea unei forme pentru validitate ori unor cerinţe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se va dovedi doar prin înscrisul care îndeplineşte formele cerute de lege.

Regimul comunității convenționale este acel regim care derogă de la comunitatea legală de bunuri și poate cuprinde dispoziții precum: includerea în comunitate a bunurilor dobândite/datoriilor proprii născute înainte sau după încheierea căsătoriei, restrângerea comunității la bunurile/datoriile anume determinate indiferent de momentul nașterii lor sau pot prevedea obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare, includerea unei clauze de preciput.

În măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, acest regim
juridic se completează cu dispoziţiile legale privind regimul comunităţii legale.

Modificarea convețională a convenției matrimoniale – Soţii au posibilitatea să modifice sau să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial însă numai după împlinirea termenului de un an de la încheierea căsătoriei. *Toate convenţiile matrimoniale, indiferent de data încheierii lor, se vor transmite de către notarul public la Registrul Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale, în vederea îndeplinirii formalităţilor de publicitate.

• Actele de identitate ale părților (buletin/carte de identitate/carte de identitate provizorie – în cazul cetățenilor români; carte de rezidență permanentă sau certificat de înregistrare eliberate de autoritățile române / paşaport sau act de identitate emise de statul al cărui cetăţean este – în cazul cetățenilor UE/SEE/Confederația Elvețiană; paşaport/permis de şedere eliberat de autoritățile române – în cazul cetățenilor străini al unui stat non UE/SEE.);
• Certificatul de căsătorie – în cazul convenției matrimoniale încheiate în timpul căsătoriei;
• Convenția matrimonială anterioară – dacă este cazul;
• Procură încheiata în formă autentică în cazul în care părțile sunt reprezentate la încheierea convenției matrimoniale;

În funcție de particularitățile fiecărui act pot fi necesare și alte documente suplimentare.